Category: 2004

Dragostea-i pe mama masii Un roman infint de trestii… Te-ndragostesti astazi ca prostul Si-ajungi in canal spunandu-ti oful. Asa se-nampla cu fiecare dintre noi Fie un smecher sau tocilarul dintre foi; Si in acest roman in versuri Aducem vechi si noi eresuri. Viata e al naibii de pustie Un mic lastar pe-o vita vie Si…

Totul este minunat Acum sub cerul sidefat. O frunza cade din copac Cu ea si multe alte cad Se tot invart si se lovesc in aer Ca un fuior trecut prin caier. In zare cerul straluceste O vrabiuta parca vorbeste Si sunetul se-aude-n zari Strapunge cerul… peste mari. Orasele sunt fara viata Toti oamenii sunt…

Orasul este aprins de o lumina pustie Desi peste tot in jur e-ntuneric… S-ar spune ca e minunat Dar cine poate a gustat Din clipa asta-atat de dulce Cand vantul bate… bate funze… Luminile usor se sting in cladirile imense Si eu intreb: cui a sa-i pese De steaua care acum moare De vrabiuta-n poluare…

Sub clatinanda poveste a crengutii Sub inima de dragoste a vietii Adie vantul care bate ca-altadata Un spic, o floare, o mare-nalta. Ce simte omul din natura Un curent? O uvertura? Sau chiar totul e catalogat “sublim”? Sa definim impreuna un cer senin!

Hai vantule, tu spune Ce este-n asta lume Cutreieri munti, paduri cu drag Simtindu-se-al tau nume; Prezenta ta este simtita Si in campii cu flori, Ele se clatina-n dorinta Iubindu-se cu dor… – Ce stii tu: un simplu om, De prezenta mea in lume? Traiesti dormindu-ti al tau somn Miscare far de sine: Eu vin…

– O, tu, pamantule de ce mai tii Atata stricaciune? Si in a tale deserturi vii Insemni desertaciune? Caci omul este pe pamant Si-acuma nu mai este Petrece-n viata fara cant, Un munte fara creste. – Tu spui ca viata-i un desert Desert sunt eu, pamantul, Dar oare eu sunt efemer La fel ca si…

Mizera este viata in metrou Sub Albii pereti mizeri intr-un ecou Tot omul arunca mizerie in iubire Si totul devine doar o amintire. Ce s-a intamplat cu al nostru destin? s-a transformat totul in pelin? Sau a fost si n-are sa mai fie? Ecou si iar o amintire… Desert este acest pamant; vadana Viata in…

Eternitate in spatiu, timp, Si viata fara de mormant, Atat iti ia sa fii atins De nemurirea unei clipe. E vested sufletul ca frunza Ce cade-adanc de prin copaci; Nu mai doresc nici timp… nici clipa Cand voi fi spus un bun ramas. S-a terminat amorul dulce Si luna nu va licari… Nici nu a…

Metroul gol imi sta in suflet Si ma intreb de ce e gol; Abia se-aude cate-un sunet E pas pe gresie… paseste om. Sunt atmosfera argintie Analizand ce e in jur Privesc in gol: desetaciune Se-aude zgomot dur. In jur exista doar mizerie Nu e nuanta DA sau NU, Iar peste patratele perie Scrie Brancoveanu….

Sub elemnte de lumina Sub ziua-nalta si senina Te intrebi mergand spre o colina De-i viata goala… plina. Ce este omul pe pamant? Ce este viata desfatand? Care este rostul dragostei? Si inima stradaniei? De ce exista intuneric? De ce e peisaj feeric? Si ce este natura? Ce este firea si iubirea? Ce este filosofia…