Interiorul – lucru prea de nepatruns
Calvar si totusi ceruri,
Un iad – focul ce n-a mai ajuns
In sufletul cu neguri.
Asa e viata omului
Cu tot ce tine de ea:
O bere calmand puterea dorului
Sau totusi… nici una, nici alta.
Intunericul adoarme un copil
Fara mama, fara tata, nefericit;
Nimanui nu-i pasa de copil
De viata, moarte… de nimic.
Se lasa seara… intuneric peste bezna
Si lumea petrece-n viata ei eterna…
Eterna pentru cel ce doarme-n perna
Fara sa stie de lumina-n bezna.
Asa-i intunericul, e nepatruns
Si-aceasta poezie ce am scris –
Un mic motoras ce eu l-am uns
Dar nefiind cuvant… s-a stins.