Cu dragoste eu sufar in gandul meu spre tine
Ca frunza cea uscata si umeda de lacrimi
Te port in vis, in suflet, in viata cea din mine
Chiar daca esti departe, plecata cu-alte sarcini
Ma doare adanc tristetea si singuratatea mare
Ma doare sa te stiu ca trista-ti este ziua;
Ma doare caci eu stiu cand nu stiu ce te doare,
Ma doare inima, de viata-ti trista fi-va.
Eu te iubesc prea mult, si stiu ca ma iubesti,
Atat de multa iubire in iubire regasim
Cu iubire te iubesc, iubire-n care esti,
Iubire visatoare si plina de povesti.
Tu esti a mea printesa ivita din poveste
Din cartea ofilita si data in uitare
Iar inima-mi din piept o lacrima iveste
Ce cade, se prelinge, pe cartea de poveste.
Si-asa, nu ca aievea, ci din iubire pura,
Printesea mea din vis, care esti numai tu,
Rasari din acea carte, de coperti prea dura,
Devii realitate, si pot sa te sarut.
Te rog eu mult de tot, sa mai revii o data
Sa vii in patul meu, sa te mai tin in brate
Mai lasa-mi-te in maini, o zana preacurata!
Caci noaptea e tarzie si te iubesc mai fata!
Acum e nu mai sufar in gandul meu spre tine
Si-adorm in asternutu-mi umezit de lacrimi,
Te port in vis, in suflet, in viata cea din mine
Si vreau ca sa te bucuri, de vei citi aceste randuri.