S-a terminat cu acest jurământ
Înveșmântat cu lacrimi și pământ,
Parcă rupt din lumea cea divină
Dar pentru alții să le dau lumină.
A început acum peste 10 ani,
Când totul era vis, nu gând spre bani;
Cu dedicație mi-am fiert încet coliva
Pentru oameni, clerici, și orice-mi fi-va.
Mă-ntreb și-acum cum aș putea descrie,
Ceea ce nu este deloc armonie
În cea mai sfântă instituție din lume,
În cel mai sfânt altar fondat prin glume.
Nu ştiu cu ce am să compar,
Băutura din acest amar pahar
Ce-am savurat-o prea încet şi mult prea sigur
Ca să realizez tot timpul c-am fost singur.
Aş vrea acum să meditez în pace
La îngeri, demoni, ghinioane sau noroacem
La cretinismul intrinsec în care-am fost cuprins
Şi-n care ca un soldat nu m-am lăsat învins.
Episcopi şi preoţi, clerici în Dumnezeu,
Vă las pe toţi cu-ncrederea-n al vostru zeu,
Vă părăsesc şi acum vă spun un “rămas bun”;
De-acum încolo am să-mi văd de drum.