Înfăşurat în mantia-i roşie
Soarele se retrage spre locul de odihnă,
În care va apune
Lăsând în urmă,
Animale şi verdeaţă
O lume care nu cuvântă.
Peste oameni va străluci oraşul
Cu făclii vii
Plin de urme aventuroase
Ale celor ce au fost
Odată strămoşii.
Şi totul e un infinit…
Absolut
Absolutizat
De mantia-i extracterestră.