Tramvaiul circula pe aceeasi ruta
Pe care eu n-o stiu;
E multa galagie caci e ziua,
In oameni e pustiu.
Si blocuri multe trec – viteza mica
Iar gropile din calea-mi ma petrec,
Se zgalataie tramvaiul meu cu frica:
Totul e desuet.
Reclame… iar reclame… defileaza,
Ma chinuie, ma ametesc;
Si norii grei apasa cu angoasa –
Un cer ceresc.
Si oameni urc, oameni coboara,
Toti in acelasi mic tramvai…
As vrea sa explodeze-o bomba
Dar sa nu zica nimeni: Vai!