Cerul senin acopera infinitate,
Iar brazii cresc cu frunze mici in noapte,
Si aurul sublim invaluie natura,
Pamantul negru e o minge dandu-se de-a dura.
E liniste, e pace, e placut,
Si iarba invioreaza parcul mut;
Nici un greier nu se mai aude,
Iar cainii abia acum incep sa urle.
Aerul este intins si rece
Cladirile inalte le petrece.
Becurile aprinse acum se sting
De prea mult frig.
Un pod mare se-ntinde in decor
Si un vant ratacitor adie cu amor;
El apele le bate sub eter
De aer rece si mereu stingher.
Lacul acum este inghetat
asteapta primavara sa fie dezghetat…
Dar ce conteaza toate daca nu-i lumina?
Nu-i nici o stea pe cer, nu-i nici o luna.