In parcul rece si pustiu
Este doar suparare,
Se vede doar cerul senin
Si-o floare cum rasare.
Atat este pus si-asezat
Pe-o raza de soare
Cand frunze tot cad din copaci
Si caut-alinare
Si in acest decor sublim
O fata se tot plimba.
Ea cauta din cer privire
Cu ganduri se alinta.
De alta parte un baiat
Priveste-n ea frumsete,
Iar ea se uita fix la el
Si cauta finete.
El lasa rapid capul jos
Ca speriat de bombe,
Iar ea intoarce rapid privirea
C-ar fi “urat si rece”.
Si trec unul pe langa celalalt
Fara sa-si stie viata,
Ei s-ar putea indragosti
Dar prea cruda-i speranta.
Deoarece acum e ura…
Si candva erau copii…
Iar ei au fost crescuti sa fie:
“Morti frumosi cu ochii vii”.