In cerul prea obosior
Si apa mult prea rece
Racoarea face al sau zbor
Cand pietrele petrece.
Copacii pica-n al lor drum
Usor spre ceruri-nalte
Si solul e tot mai galbui
In rocile desarte.
Si trece totul tot mai repede
Cu talpi si case-ntinse
Iar crengile sunt la pamant
In ale lor premise.
Un singur lucru mai incanta
Tot peisajul rece,
Aceia-s brazii mereu verzi
Cu frunze ceruite
Alte si alte pietre-apar
Din munte si din ape
Si frunze moarte pe pamant,
Paduri, gradini si sate.
Tot codrul e despadurit
E gol si totusi viata;
De ce e sus un cer senin
Si soare cu speranta?