De ce suntem atat de mici si de neinsemnati? Traim intr-o lume complexa si in acelai timp simpla. Ce fel sunt eu?
Privesc in gol. Exista ceva. Vad pe fereastra copaci. Unde incape erotismul in schema? Oare iubesc??? Nu pot sa iubesc. Poate ca totul este o predestinatie si atunci ce rost mai are totul? Mi-e dat sa mor singur, traiesc degeaba.
Altii au un suprasucces. Altii traiesc in nestire, altii mor de foame, altii cauta iubire; si uniii se intreaba de lucruri existentiale. Intr-o lume simpla poate ca cel mai bine este sa fii animal. In lumea complexa insa te uiti in oglinda, oglinda in care totul este posobil, deasupra invisibilului, deasupra infinitului.
As vrea sa vad o stea. Este zi. De ce nu se vede steaua? Ar trebui sa se vada. Pentru cine a fost facuta ea?
Asta e viata: “a deep shit in wich we enter more and more”.
Si cantul… atat ramane… cantul, un cant indian fals, mereu acelasi si finit, fara interpretare pana cand cazi jos depasit fiind de conditia umana in care zaci. Ce sunt EU?