Si tot mai straluceste luna
Printre norii fumurii
Si tot face-ocol intr-una
Scapand raze mai lucii
La fiecare tresarire
Dintre frunze si copaci,
La fiecare amintire
A pomilor tot mai saraci.
Astefel ne vorbeste lumea
Prin natura si-a sa fire,
Astefel ne spune padurea
Ce-a fost si ce-o sa fie;
Ce este in mica stea
Ce maine nu va mai lucea,
Ce este intr-o furnica
Harnica si mititica.
Tot privim in gol prin pasuri
Si banci goale alaturand
Ne ingramadim in parcuri
Suflet clatinat de vant
Alaturi de o aventura
Si-o zadarnica privire
Caci privim lumina pura
A unui bec din sticlarie.
Sus straluce iar o luna
Si-si croieste micii pasi
Sa coboare o mica raza
Ca un spirit ingeras.