Atât de tristă este lumea,
Cu tot ceea ce o-nconjoară
Ca vremea ce-i acum afară
Că nu se vede măcar luna.
Şi ne-nşelăm unul pe altul
Şi ne uităm de tot pe noi
Uscaţi fiind ca nişte foi
Nemaiştiind al cui e patul.
Aş vrea să schimb ceva în lume,
Aş vrea să văd cum s-a născut,
Să ştiu cum totul a-nceput…
Să scap de o nenorocire.
Nu cred că este prea târziu,
Nu vreau să cred aşa ceva,
Orice mi-ar spune cineva
Tot voi lupta aşa cum ştiu.
Şi mâine începe o nouă zi
Cu alte lucruri diafane…
Întrezărind raze de soare
Încet, încet, mă voi trezi.