Desprinsu-s-au coloanele de ceata
Din cerul lin si liber ca de gheata
In care o stea luceste fara de speranta
Arzand ultima viata.
Intre copacii liberi, ca de gheata
Se vad becuri aprinse, in acea ceata,
Si latra cainii liberi ultima viata
Fara de speranta.
Iar lacul este plin de pesti care au viata
Inoata liber… liber… ei nu au ceata,
Dar chiar si viata lor e fara de spernata
Cand apa-ngheata.
Mai picura un strop de fericire
Din copacii ce au inima pustie
Si roua diminetii este rece
Ca-ngheata… cu speranta… in ceata…
Viata trece!
Si se desfac coloanele de ceata…