Month: February 2004

Orasul este aprins de o lumina pustie Desi peste tot in jur e-ntuneric… S-ar spune ca e minunat Dar cine poate a gustat Din clipa asta-atat de dulce Cand vantul bate… bate funze… Luminile usor se sting in cladirile imense Si eu intreb: cui a sa-i pese De steaua care acum moare De vrabiuta-n poluare…

Sub clatinanda poveste a crengutii Sub inima de dragoste a vietii Adie vantul care bate ca-altadata Un spic, o floare, o mare-nalta. Ce simte omul din natura Un curent? O uvertura? Sau chiar totul e catalogat “sublim”? Sa definim impreuna un cer senin!