Hai vantule, tu spune
Ce este-n asta lume
Cutreieri munti, paduri cu drag
Simtindu-se-al tau nume;
Prezenta ta este simtita
Si in campii cu flori,
Ele se clatina-n dorinta
Iubindu-se cu dor…
– Ce stii tu: un simplu om,
De prezenta mea in lume?
Traiesti dormindu-ti al tau somn
Miscare far de sine:
Eu vin acum de pe campii
Aduc mirosuri mari,
Unde-am fost eu tu n-ai sa vii
La ape sa te scalzi.
Acum e seara, nu ma vezi
Cand m-ai vazut vreodata?!
Tu stai inchis si nici nu vezi
Cat bat eu la fereastra.
Nici nu asculti a mea poveste
Sunt singurel si trist,
Traiesc nemuritor si rece
Si nu stiti ca exist.
Eu vad o floare cu petale
In toat-a sa splendoare
Voi ii stricati o nemurire
Pentru o muritoare;
In apele adanci eu intru
Creand curenti de-ocean,
In lumea voastra-i chiar sinistru:
Dezordine de clan.
Asa traiti in vis pierdut
Nimicnicie mica,
Nestiind nici de-absolut
Cum stie o furnica;
Paianjenii ce eu transport
Voi ii considerati microbi,
Dar ce-i pamant si ce e glod
Cand asta sunteti toti?
Puteti sa-nchideti acele ferestre
In mica voastra lume,
Afara dupa ce vantul stropeste
Urmeaza bucurie:
Sa vezi copacii-ntinerind
Cu frunza-nviorata;
Incet… incet… eu adiind –
Natura-nbalsamata.
Dar ce tot spun si ce explic
Ce-i aia si ce-i asta
Te las in al tau mirific chin
Si-nchide-odat fereastra!