Metroul gol imi sta in suflet
Si ma intreb de ce e gol;
Abia se-aude cate-un sunet
E pas pe gresie… paseste om.
Sunt atmosfera argintie
Analizand ce e in jur
Privesc in gol: desetaciune
Se-aude zgomot dur.
In jur exista doar mizerie
Nu e nuanta DA sau NU,
Iar peste patratele perie
Scrie Brancoveanu.
Este prea dur… vine metroul!
Cu al sau zgomot tulburator
Si lumea apare-n fuga mare
Pe coridor.
Incet se face iarasi liniste
Cu el parca se misca sinele
Si iarasi am un gol in suflet…
Atentie! Se-nchid usile!
In spate-aud scartaitul clar
Al cuiva miscand o banca.
Poate si el priveste-n lume vag
Sau doarme noaptea destramata…