Şi mă gândesc mereu la tine
Căci ţi-am greşit şi-mi pare rău.
Aş vrea să ierţi a mea greşeală
Căci om am fost şi sunt mereu.
Dacă accepţi a mea iubire,
Şi poţi să-mi spui că eşti a mea,
Tu lasă, iartă multe-n lume
Iar eu mereu te voi ierta.
De-ţi spun prea multe-n telefon
Şi uit de problemele tale
Tu iartă-mă în al meu dor
Căci sunt aprins după petale.
Şi pielea ta mai fină ca orice
Îmi stă acum în minte
Şi mă întreb mereu de ce
Sunt fără de cuvinte?
Acum eu mă gândesc la gânduri
Care pe tine te cuprind
În egoism, bătut de vânturi,
Mă bat şi eu, mă bat zâmbind.
Şi chiar de lupta-i inutilă
Eu pentru tine mă sacrific,
În foc şi apă şi pământ
Sar ca pe tine să te ridic.